Arhiva

Posts Tagged ‘Traian Basescu’

Preşedintele Băsescu la Chişinău

31 Ianuarie 2010 Lasă un comentariu

Preşedintele Băsescu a întreprins prima iniţiativă majoră de politică externă de după realegerea sa la finalul anului trecut. Şi a făcut-o aşa cum ne-a obişnuit, adică surprinzând pe toată lumea. Acţiunea sa a depăşit cu mult limitele protocolare ale unei vizite de stat, amintindu-ne în unele momente de verva sa din campania electorală şi de băile de mulţime. Cu atât mai mult cu cât a fost flancat locotenenţi credincioşi, fidelii între fideli, miniştrii Blaga şi Udrea. Nu pot să evaluez impactul vizual al prezenţei Elenei Udrea asupra concetăţenilor Annei Lesko, dar cred că pachetul de 100 de milioane de euro în ajutoare nerambursabile a creat o impresie care nu poate fi neglijată. Iar aliatul local cel mai credincios, preşedintele moldovean ad-interim Mihai Ghimpu, a fost răsplătit cu cea mai înaltă decoraţie a statului român, pe care numai alte trei persoane o mai deţin, dar nici un fost preşedinte român. Pe scurt, preşedintele Băsescu s-a aflat într-o campanie de seducţie la Chişinău, utilizând acele arme pe care ne-a convins că le stăpâneşte foarte bine în timpul campaniei electorale.

Relaţia cu Chişinăul deţine o poziţie prioritară pe agenda lui Traian Băsescu şi, implicit, pe agenda politicii externe româneşti. Iar lucrul acesta se întâmplă pentru că Traian Băsescu a câştigat alegerile cu o agendă care, dincolo de discursurile despre moguli ori de misterioasele flăcări violet, vizează transformarea statului român. Eforturile sale merg în această direcţie, fie că este vorba de politici publice ori de politica externă, o distincţie căreia Traian Băsescu îi acordă prea puţină importanţă, mai ales atunci când este vorba de alegerea mijloacelor pe care le utilizează.

Preşedintele Băsescu are abordarea unui politician neo-conservator, astfel că nu pot decât să îl aplaud. Statul reprezintă mai mult decât o colecţie de legi şi norme, în faţa cărora toţi cetăţenii sunt egali. Existenţa statului presupune existenţa unui deziderat colectiv al majorităţii indivizilor care îl alcătuiesc şi un simţ al destinului. Lipsa miturilor colective ori dislocarea statului de aceste mituri îl transformă într-o formă lipsită de substanţă, într-o construcţie avocăţească a cărei soartă este degenerarea lentă. Devine evident că n-am putea vorbi despre un destin românesc dacă segmentul basarabean al poporului român ar fi ignorat. Astfel că preşedintele Băsescu va continua să-i acorde cea mai mare atenţie.

Interesantă este reacţia pe care vizita preşedintelui român la Chişinău a stârnit-o la Washington, în cea mai stângistă administraţie de la Carter încoace. Parcă din senin, Hilary Clinton şi-a amintit că există Republica Moldova şi s-a arătat îngrijorată de faptul că România nu a semnat tratatul politic de bază. În realitate, textul proiectului acestui tratat conţine un paragraf introdus de guvernul Voronin care ar face din semnarea sa o recunoaştere a consecinţelor Tratatului Molotov-Ribbentrop. Partea română nu a recunoscut legitimitatea acestui document care viola dreptul internaţional, astfel că preşedintele Băsescu a afirmat în repetate rânduri că nu va semna un document care îl legitimează acum.

Dar oare ce a generat reacţia negativă a Washington-ului în acest moment? Mă îndoiesc că Republica Moldova a urcat pe o poziţie prioritară în agenda politicii externe americane. Nici nu pot bănui o înţelegere ruso-americană, căci Hilary Clinton a condamnat în termeni neobişnuit de precişi prezenţa militară rusească în Transnistria. Nu, mai degrabă voi presupune că acţiunea preşedintelui Băsescu a fost interpretată ca un atac la paradigma multiculturalistă în care se înscrie guvernarea de la Washington.

Anunțuri