Arhiva

Posts Tagged ‘Iudaism’

Să nu distrugi

”… oricât ar fi de bun sistemul, nu ne putem baza numai pe el. Pe de altă parte, oricât ar fi el de rău, ceea ce până la urmă contează sunt propriile noastre fapte.”

Rabin Rafael Schaffer, comentariu la Pericopa Șoftim 5773

ImagineÎn dezvoltarea spirituală a unui evreu, în construcția relației sale cu practica iudaică, decisiv este, în cele din urmă, evreul însuși. În urmă cu câțiva ani, Yad Vashem a publicat un Machzor pentru Rosh HaShana cu totul deosebit. Este vorba despre o colecție de rugăciuni pentru serviciul religios de Rosh HaShana scrise de cantorul Naftali Stern din Satu Mare în 1944, în lagărul de exterminare din Wolfsberg. Greu ne-am putea imagina un loc mai neprielnic pentru spiritualitatea iudaică decât un lagăr de exterminare nazist! Dar, chiar și în acele condiții teribile, câțiva evrei au „cumpărat” saci pentru ciment în schimbul rației de pâine și au încercat să-și amintească rugăciunile. Naftali Stern le-a notat cu un ciot de creion pe pânza sacilor și tot el a oficiat acel serviciu religios memorabil din 1944. A păstrat acea pânză de sac toată viața. Yad Vashem a publicat rugăciunile de pe pânza de sac a lui Naftali Stern sub titlul de Wolfsberg Machzor.

Și eu am intrat în posesia unui Machzor pentru Rosh HaShana, care a împărtășit destinul tragic al altor evrei. Pe prima pagină cineva a scris cu cerneală violetă numele lui Iancu Iacoboș, un fost proprietar. Machzor-ul a fost găsit pe stradă, aruncat printre ruinele din spatele magazinului „Unirea”, pe la mijlocul anilor ’80 din secolul trecut. Prietenul care l-a găsit, un credincios practicant creștin ortodox, a înțeles că este o carte tipărită cu script ebraic și că ar putea conține rugăciuni. Astfel că a salvat-o și a păstrat-o cu multă grijă, ca pe o frântură de viață spirituală smulsă nebuniei demolatoare a celor care conduceau România în acea perioadă.

Mie mi-a dăruit-o recent, la încheierea perioadei în care am stat shiva după decesul mamei mele. Nu știu exact de ce mi-a dat acest Machzor, nici de ce mi-a spus povestea sa; nu l-am întrebat niciodată. Poate că are de-a face cu atmosfera care domnea în jurul meu în acele zile, cu faptul că mi-a remarcat stăruința de a respecta halakhot referitoare la doliu, că purtam o bluză neagră sfâșiată (keriah).

„Dar Rabbi Eleazar a spus: am auzit că cel care sfâșie [hainele] prea mult pentru o persoană decedată încalcă porunca: să nu distrugi”

(Talmudul babilonian, Tratatul Baba Kamma, 91b)

Porunca bal tashchit („să nu distrugi”) are în vedere valoarea umană care este atribuită unui obiect. O bluză purtată la înmormântarea unui părinte și în timp ce ai stat shiva este mult mai mult decât o simplă bucată de pânză, tăiată și cusută pe un tipar. Un Machzor înseamnă infinit mai mult decât pagini de hârtie imprimate cu cerneală. Obiectele capătă o oarecare valoare umană prin destinația care le este atribuită și prin modul în care au fost utilizate. Tratându-le cu respect ne demonstrăm respectul pentru cei care le-au utilizat într-un anumit fel, atribuindu-le acea valoare umană.

יט. כִּי תָצוּר אֶל עִיר יָמִים רַבִּים לְהִלָּחֵם עָלֶיהָ לְתָפְשָׂהּ לֹא תַשְׁחִית אֶת עֵצָהּ לִנְדֹּחַ עָלָיו גַּרְזֶן כִּי מִמֶּנּוּ תֹאכֵל וְאֹתוֹ לֹא תִכְרֹת כִּי הָאָדָם עֵץ הַשָּׂדֶה לָבֹא מִפָּנֶיךָ בַּמָּצוֹר:

כ. רַק עֵץ אֲשֶׁר תֵּדַע כִּי לֹא עֵץ מַאֲכָל הוּא אֹתוֹ תַשְׁחִית וְכָרָתָּ וּבָנִיתָ מָצוֹר עַל הָעִיר אֲשֶׁר הִוא עֹשָׂה עִמְּךָ מִלְחָמָה עַד רִדְתָּהּ:

(Dvarim 20:19-20)

Torah ne spune că, atunci când o armată evreiască asediază un oraș vecin pentru a-l ocupa (i.e. nu pentru a-l distruge!), nu trebuiesc distruși arbori fructiferi pentru a construi mașini de asediu. Dar pot fi utilizați alți arbori. În particular, se spune că nu avem de ce să distrugem arborele fructifer căci acesta nu ridică mâna împotriva noastră, așa cum fac oamenii care l-au plantat. În comentariul la acest pasaj, Rashi ne spune că omul care distruge arbori fructiferi fără a exista o necesitate absolută este nepăsător față de bunătatea lui Dumnezeu.

Torah introduce porunca bal tashchit în contextul unui anumit tip de campanie militară purtată de evrei. Este vorba de o campanie militară preventivă, purtată împotriva unui vecin care ignoră complet poruncile destinate ne-evreilor în Torah, ceea ce presupune un comportament deosebit de ticălos și agresiv. Chiar în aceste condiții, obiectivul unei armate evreiești nu este de a distruge. Obiectivul este ocuparea orașului făcând cât mai puține victime și pagube colaterale, iar apoi dezvoltarea naturii profund umane a locuitorilor săi.

Un obiectiv al fiecărui evreu este cultivarea valorii intrinseci a ființei umane, fie că este vorba de sine însuși ori de ceilalți. Îndeplinirea acestui obiectiv este independentă de contingența socio-politică, care poate fi viciată de dogmatism ideologic. Oricât ar fi de bun sistemul, nu ne putem baza numai pe el; pe de altă parte, oricât ar fi el de rău, ceea ce până la urmă contează sunt propriile noastre fapte.

Categorii:Uncategorized Etichete:, ,