Arhiva

Posts Tagged ‘Fundatia Taiba’

În casa lui Moș Cadîr se mută Osama

29 Aprilie 2011 1 comentariu

O știre de săptămâna trecută, care a trecut aproape neobservată de mass-media audio-vizuală din România, ne spunea că direcția din Parchetul General care se ocupă de criminalitate organizată și terorism a făcut o percheziție la sediile Fundației „Taiba”, ale Centrului Cultural Islamic „Semiluna” și la domiciliile unor personaje care dirijează aceste organizații. Comunicatul DIICOT ne informează că a fost deschisă urmărirea penală împotriva acestor indivizi, suspectați că sunt implicați în finanțarea ilegală a activităților islamiste și în recrutarea de membri pentru organizațiile radicale, inclusiv prin acțiuni de prozelitism. Acțiunea a fost inițiată în urma solicitării formulate de autoritățile germane, care au semnalat prezența în România a unui egiptean cu cetățenie germană, condamnat pentru spălare de bani în folosul unei organizații teroriste. La percheziții au participat polițiști, jandarmi și ofițeri SRI.

Nu pot decât să salut această inițiativă a autorităților române. Dar trebuie să remarc, cu tristețe, că a fost nevoie de intervenția autorităților germane pentru ca mecanismul justiției românești să se pună în mișcare. Numeroasele articole publicate de presa centrală și locală (în particular, cea din Constanța) nu au fost suficiente. Avertizările publice lansate de Muftiul Cultului Musulman din România nu au fost suficiente. Declarația politică a deputatului care reprezintă minoritatea turco-tătară, făcută la microfonul Parlamentului, nu a fost suficientă. Nici dezvăluirea conținutului cablogramei ambasadorului Statelor Unite în care autoritățile române erau suspectate că au încheiat o înțelegere cu grupările teroriste, de aceea le permit să desfășoare activități de finanțare și recrutare pe teritoriul României, nu a fost suficientă. Nici măcar rapoartele anuale ale SRI, care evidențiază amenințările pentru securitatea națională generate de activitatea grupurilor teroriste islamice, nu au fost suficiente pentru ca autoritățile românești să facă ceva. A fost nevoie de o sesizare venită din partea justiției germane pentru ca rotițele justiției românești să înceapă să se miște puțin. În fine … mai bine mai târziu, decât niciodată.

Cititorul care nu a urmărit toate aceste intervenții în spațiul public, în care se atrăgea atenția asupra pericolului public creat de activitatea unor organizații ca Fundația „Taiba” și Centrul Cultural Islamic „Semiluna”, se poate întreba de ce merită aceste grupuri o atenție specială. Unde s-a depășit limita unei activități legitime într-un stat democratic, atunci când cei implicați reprezintă o cauză minoritară și ne-populară? De ce este necesară intervenția autorităților statului? Voi încerca să analizez în beneficiul cititorului discursul public referitor la acest mic segment al societății care a îmbrățișat cauza radicalismului islamist. Analiza mea va pune în evidență cei trei vectori pe care pare a se desfășura activitatea organizațiilor menționate mai sus, anume (1) subminarea conducerii oficiale a Cultului Musulman din România și încercarea de a se substitui acesteia, (2) activități de prozelitism și recrutare în favoarea organizațiilor islamiste radicale și (3) propaganda antisemită.

De la început trebuie subliniat că cele două organizații menționate anterior funcționează fără să aibă avizul Muftiatului, astfel că activitățile religioase pe care le desfășoară sunt în afara legii. Dar asta nu i-a împiedicat să construiască moschei și case de rugaciune clandestine. Miza inițială era populația imigrantă de turci, arabi și sudanezi. Asta i-a atras pe indivizi ca agentul sirian Nakechbandi Ahmed Mazhar sau pe Abu al-Ola al-Ghiti, sosit în România sub acoperirea de student la Medicină. Evident ca odată implantați în România au uitat de profesia medicală, s-au auto-proclamat „imami” ai „moscheilor” lor și au început să desfășoare activitățile pentru care DIICOT a declanșat acum urmărirea penală. Iar atunci când organizațiile lor s-au consolidat suficient de mult au mărit miza. Au recrutat tineri tătari din România pe care i-au trimis la studii teologice într-o școală islamică din Medina (Arabia Saudită), unde au fost îndoctrinați cu principiile dogmatice care îi ghidează acțiunile lui Osama bin-Laden, de exemplu. La întoarcere aceștia au pretins să le fie recunoscute studiile teologice și statutul de imam, ceea ce le-ar fi permis să preia controlul Muftiatului și să obțină poziția de deputat în Parlamentul României pentru Nakechbandi Ahmed Mazhar, Abu al-Ola al-Ghiti sau un acolit al lor.

Asistăm la un complot împotriva siguranței naționale a României. Dacă ar fi avut succes ar fi permis unor grupări islamiste radicale, cu legături în terorismul internațional, să acceseze informații cu caracter secret ale României și ale NATO. Prețul l-ar fi plătit comunitatea turco-tătară, ale cărei tradiții vechi de 800 de ani ar fi fost șterse cu buretele și date uitării, înlocuite de dogma teroristă. Pentru că despre asta este vorba. Muftiul Cultului Musulman afirma într-un interviu că acești așa-ziși „imami” nu convertesc prozeliți la Islam, ci la ideologia organizațiilor radicale. Iar prozelitismul a jucat un rol important în activitatea lor, încă de la început, căci acesta era mecanismul de recrutare a „băștinașilor” pentru cauza teroristă.

Desigur, nici antisemitismul nu putea să lipsească din toată ticăloșenia asta. Forumul „Islamul Azi” stă mărturie. Ce mai contează că încalcă legislația românească în felul ăsta. La câte legi încalcă deja … Indivizii mizează pe cele mai joase instincte pentru a corupe oameni, pentru a-i îndepărta de tradiție și rațiune. Astfel că au scos la bătaie tot arsenalul antisemitismului clasic, toate mizeriile extremei drepte.

Acestea sunt faptele. În loc de concluzie îmi vin în minte personajele piesei lui Victor Ion Popa. Bietul Moș Cadîr! A trăit o viață întreagă în bună pace și prietenie cu vecinii săi Tache și Ianche. Și-au crescut copiii împreună, s-au bucurat împreună și au plâns împreună. Iar acum apare de nicăieri un Osama cu acte măsluite care vrea să-l evacueze din casa bătrânească. Grea viață mai ai, măi Moș Cadîr.

(Articol publicat in „Revista Mea” din Israel)

Fascinatia islamica a mortii

5 Martie 2011 2 comentarii

Intr-o postare mai veche promiteam sa revin asupra subiectului legat de Fundatia Taiba din Romania. Mi-am amintit acest lucru atunci cand ma uitam la filmul “Negustorul de pietre pretioase”, difuzat de ProCinema. Filmul lui Renzo Martinelli prezinta povestea unui profesor universitar italian si a sotiei sale. Alceo Baldini este un profesor de la o universitate din Roma care, aflat in Kenya in momentul atentatului de la ambasada americana, este ranit grav si isi pierde ambele picioare. Din acel moment isi dedica viata si forta intelectuala avertizarii Occidentului asupra pericolului agresiunii islamice. Dar sarcina sa este departe de a fi usoara, iar opozitia fata de afirmarea publica a unor adevaruri incomode vine chiar si de la prietenul si editorul sau. Astfel ca decide sa-si ia o mica vacanta si sa plece cu frumoasa sa sotie in Turcia, intr-un tinut foarte important pentru originile Crestinismului, dar care acum este complet islamizat si gazda a sectei misticilor sufisti. Iar aici destinul sau se intersecteaza cu cel al unui alt italian, care s-a convertit la Islam (interpretat de Harvey Keitel) – negustorul de pietre pretioase.

Tema filmului este forta de seductie a abandonarii ratiunii si consecintele sale. Sotia profesorului – frumoasa italiana – cade prada fascinatiei pe care o exercita negustorul de pietre pretioase si nimic din ceea ce face un reprezentant al gandirii europene nu pare a putea schimba acest lucru. Mesagerul Islamului o pune in contact cu imagini si senzatii care o captiveaza, in conditiile in care paradigma relativista cu care este obisnuita sufoca vocea ratiunii. Si, asa cum ne asteptam, ea se dovedeste a nu fi mai mult decat un instrument pentru negustorul de minciuni, menit a facilita o crima oribila. Dar Renzo Martinelli ne lasa o urma de speranta, caci pana si emisarul islamic al mortii are o tresarire de umanitate in finalul filmului, dovada ca ratiunea nu poate fi niciodata complet intunecata. Insa deznodamantul nu poate fi impiedicat si finalul italianului convertit in traficant de barbarie este tragic, victima a complicilor sai musulmani.

Asa cum spuneam, personajele filmului lui Renzo Martinelli mi-au amintit de Fundatia Taiba din Romania. Fundatia Taiba a fost creata in urma cu mai mult de zece ani de un student arab la medicina, pe nume Abu al-Ola al-Ghiti. Scopul sau declarat era sustinerea vietii islamice, dar, inca de la inceput, a fost asociata cu islamismul fundamentalist de grupurile etnice cu traditii musulmane din Romania. Si ceea ce avea sa urmeze le-a confirmat intuitia, caci legaturile Fundatiei Taiba cu grupuri afiliate unor organizatii teroriste au devenit de notorietate (vezi, de exemplu, „Ziarul de Constanta” din 23.12.2005). Dar strategia Fundatiei Taiba a fost de a se mentine in legalitate si de a utiliza resursele uriase de care dispune pentru trei tipuri de activitati: (1) subminarea conducerii oficiale a Cultului Musulman din Romania; (2) prozelitism, in special vizandu-i pe credinciosii Bisericii Ortodoxe; (3) propaganda antisemita. Succesul sau a fost remarcabil, caci in acest moment a reusit sa se substituie, practic, Muftiatului in ceea ce priveste influenta asupra modului in care este practicat Islamul in Romania. Iar numarul convertirilor este de ordinul miilor, toti acesti oameni devenind adeptii ideologiei urii propagata de Fundatia Taiba.

Dar exista speranta. Filme ca cel realizat Renzo Martinelli sunt difuzate pe posturi de televizune, articole sunt publicate in ziare. Si Europa a inceput sa se trezeasca. Cancelarul german, Presedintele francez si Primul-Ministru britanic au denuntat esecul multiculturalismului. Paradigma relativista care sufoca vocea ratiunii este pe cale sa se disipeze.