Arhiva

Posts Tagged ‘eutanasierea’

Nici Bucureștiul nu crede în lacrimi

9 Septembrie 2013 19 comentarii

La mai multe zile după moartea lui Ionuț Anghel, copilul în vârstă de patru ani a cărui deces în condiții misterioase a provocat isteria criminală împotriva câinilor fără stăpân, Primarul Capitalei a reacționat. Nu a decis să urmeze calea adoptată de Primarul Sibiului, care a rezolvat problema câinilor fără stăpân favorizând adopția internă și internațională. Nici nu a fost inspirat de Primarul Tecuciului, care a afirmat că, indiferent de ce a spus Președintele Băsescu și de ceea ce va decide guvernul, în orașul Tecuci nu va muri niciun câine. Nu, Dl. Dr. Sorin Oprescu a decis să organizeze un referendum, prilej pentru Primăria Capitalei de a toca șase milioane de lei noi din banii bucureștenilor. Să examinăm întrebarea care urmează a fi pusă bucureștenilor: Sunteți de acord cu eutanasierea câinilor fără deținător capturați pe domeniul public al municipiului București si neadoptați in termenul prevazut de lege?

Imagine

câine omorât de bucureșteni vigilenți

Termenul prevăzut de lege este de șapte zile. Dl. Primar Oprescu intenționează să omoare fiecare câine din București în termen de o săptămână de la capturarea sa. Perioada de șapte zile este ridicol de mică pentru a mai putea salva un biet animal din mecanismul infernal de măcelărire a câinilor pe care îl pregătește Dl. Primar. De altfel, nimeni nu-și face iluzii că acest termen minimal va fi respectat. Dl. Primar a vorbit despre distrugerea imediată a câinilor periculoși. Întrebat ce înțelege prin „câine periculos”, Dl. Primar a afirmat că orice câine care face parte dintr-o haită este un câine periculos. Cum formarea de haite este comportamentul normal al oricărei populații de câini, intenția Dlui. Primar devine evidentă: masacrarea a 65.000 de câini în cel mai scurt timp.

Imagine

Arena Națională

Un sângeros tiran comunist i-a spus odată unui ambasador american că moartea unui om este o tragedie, moartea unui milion de oameni este o statistică. Așa cum ne este dificil să ne imaginăm moartea unui milion de oameni, ne este dificil să ne imaginăm masacrarea a 65.000 de câini. Să facem un efort, totuși. Imaginați-vă Arena Națională, stadionul de care este atât de mândru Dl. Primar, plină cu câini. Pe fiecare scaun sau fotoliu stă un câine, iar gazonul este și el plin cu câini. Iar tuturor acestor câini le-a fost tăiat gâtul și sângele lor curge prin tribune, până în gazon. Asta ne propune Dl. Primar. Aceasta este întrebarea la care  ne cere să răspundem: doriți un stadion plin cu câini căsăpiți? Aceasta este dimensiunea barbariei la care dorește Dl. Primar să fim părtași. Un cititor al articolului meu precedent le cerea celor care vor vota pentru eutanasie (ce eufemism dezgustător pentru măcel!) să lase ipocrizia de-a parte, să participe fizic la acest festival păgân al sângelui și morții pe care ni-l pregătește Primarul Oprescu și să omoare personal un câine pe care-l privește în ochi. Nu pot decât să subscriu.

Îi rog pe bucureșteni să trateze cu multă atenție acest referendum și să nu decidă în pripă ceva ce vor regreta mai târziu, influențați de inconveniente mici sau mari generate de prezența câinilor fără stăpân. Pentru noi toți, indivizi formați într-o civilizație iudeo-creștină, pentru toți care își găsesc referința etică în textul biblic, bunătatea față de animale are dimensiunea unei porunci divine. O alegere nefericită, o afirmare colectivă a distrugerii vieții, nu va rămâne fără consecințe spirituale. Nu ni se cere să alegem între un stadion plin cu câini morți și un stadion plin cu copii morți. Este evident că viața unui copil valorează mai mult decât viețile tuturor câinilor din București. Dar noi avem de ales între o soluție la problema câinilor fără stăpân care favorizează moartea și o soluție care favorizează viața. Aparent, soluția morții este simplă și eficientă, mai ales dacă Primarul Oprescu va construi camere de gazare și crematorii pentru câini. Dar astfel va fi subminat fundamentul etic pe care este întemeiată comunitatea noastră, iar consecințele pe termen lung sunt incalculabile.

La o manifestare a celor care doresc moartea câinilor fără stăpân apărea următoarea lozincă: „vrem o țară ca afară”. Cum credeți că ne vor privi cei „de  afară” dacă vom decide măcelul a 65.000 de câini? Vor spune că suntem oameni civilizați sau niște sălbatici sângeroși și lipsiți de inimă? Eu sper că nimeni nu își face iluzii. Deja mulți occidentali asociază România cu mitul lui Dracula, chiar doriți să le aprofundăm aceste prejudecăți? Europa și lumea întreagă sunt cu ochii pe noi. Știrea referitoare la referendumul de la București, difuzată de agențiile de presă internaționale, a fost deja preluată de nenumărate ziare și televiziuni. În Parlamentul European, Inter-grupul pentru Bunăstarea Animalelor (din care face parte și Daciana Sârbu-Ponta) a redactat o scrisoare deschisă destinată Președintelui României. Citez din această scrisoare.

Apelul d-voastră pentru uciderea în masă și sistematică a câinilor fără stăpân promovează o orientare opusă voinței membrilor români ai Parlamentului European, aleși democratic. Considerăm că poziția d-voastră este profund nedemocratică și inacceptabilă în Uniunea Europeană. Membrii Inter-grupului pentru Bunăstarea Animalelor vă cer să nu promulgați legislația pentru eutanasierea în masă și sistematică a câinilor fără stăpân. Așa ceva ar cauza un masacru oribil și inutil al câinilor, ceea ce ar fi în opoziție cu valorile și obiectivele tratatului de funcționare al Uniunii Europene.

Textul întregii scrisori poate fi consultat aici.

În final aș vrea să punctez un lucru. Nu există „noi” și „voi” în încercarea de a rezolva problema câinilor fără stăpân. Nu vom găsi niciodată o soluție dacă gândim în termeni antagoniști, iubitori de animale vs. ne-iubitori de animale. Câinii fără stăpân din București nu sunt o problemă a organizațiilor pentru protecția animalelor, ci a întregii comunități. Iubitorii de animale reprezintă conștiința vie a acestei comunități. Dar numai împreună putem alege viața, cu toate dificultățile și inconvenientele pe care le va presupune o astfel de alegere.